Mai dureros era că semăna cu mine la gură

Nu vreau decât o chestie să spun, am făcut un avort săptămâna asta. Eram în 19 săptămâni, deja aveam lapte în sâni și fătul mișca… dar nu mi-a păsat.

Eu voiam avort și, într-un fel sau altul, l-am făcut. Nu mi-a părut rău până când am văzut ceea ce a ieșit din mine. Era un bebeluș, era mic dar perfect. Știam de dinainte că era băiețel, dar nu mă așteptam să fie un copilaș în adevăratul sens al cuvântului.

Era așa frumos… cel mai frumos copil pe care l-am văzut în viața mea. Avea și păr pe cap. Cel mai tare mi s-a rupt sufletul când am observat că stătea ghemuit și își ținea cordonul în brațe ca și cum ar fi trecut prin mari chinuri.

Am îndrăznit să mă uit mai atent la el. Avea degetele și la mâini, și la picioare, un năsuc perfect și i se vedea un zâmbet pe față.

Mai dureros era că semăna cu mine la gură.

Acestea le povestesc pentru toate femeile care fac avort, în special după 3 luni.

Multe care fac, îl fac, se ridica și pleacă, dar niciodată nu se uită la ce lasă în urmă. Eu acum sunt distrusă, din punct de vedere psihic, și știu că niciodată nu voi mai fi la fel și că niciodată nu voi putea săruta și alinta copilașul meu frumos, după care plâng în fiecare seară. Poate voi mai avea copii dar nu pe el.

Nicoleta

Sursă: http://rupetacerea.ro/marturii-scrise/nicoleta/